Love



Like

Social Media Advertising Network - SocialBirth

marți, 13 august 2013

Despartirile....cea mai dureroasa parte!


Indiferent ca decizia de a te desparti apare fulgerator sau e rezultatul unei lungi evolutii constiente, ea implica intotdeauna o insatisfactie sau o suferinta indelung negata. Rareori rodul unui capriciu, aceste decizii nu pot izvori nechibzuite fiindca sentimentul de irevocabil este in sine dovada ca unul dintre parteneri si-a atins pragul de toleranta.

Daca ai luat aceasta hotarare, sentimentul de usurare nu va fi singurul. Apare negresit cortegiul de indoieli, de temeri si tentatia retractarii. Ceea ce era sigur inainte acum provoaca teama, pierderea si abandonul rasar la suprafata. Incepe atunci noua tocmeala cu sinele, devii avocatul diavolului, al partenerului tau si al relatiei cu acesta. Accesele de culpabilitate si de determinare vin si pleaca. Seara te culci cu gandul ca dimineata ii spui totul si pleci, dar fara sa faci nimic seara, fiindca e obosit dupa o zi de munca. Dar pana dimineata bunele intentii parca dispar. 

Fiindca chiar daca, in adancul tau, esti convins de decizia pe care ai luat-o, perspectiva unui divort sau a unei despartiri atrage dupa sine o profunda razvratire, un sentiment de esec mai mult sau mai putin dificil de asumat.

Ceea ce pe cele mai multe femei le determina sa aleaga optiunea despartirii este frustrarea afectiva si cautarea unei identitati, in timp ce barbatii resimt ca o detentie zilele apasatoare in care constiinta acuta a timpului ii indeamna sa porneasca in cautarea a ceva nou. Teama de rutina, lipsa de bucurie, de surpriza ii imping sa isi faca bilantul care ii infioara uneori. 

Desi barbatii marturisesc deseori ca pleaca cu sau pentru o alta femeie, nu trebuie uitat ca disponibilitatea pe care au manifestat-o pentru a o intalni pe aceasta se naste si din insatisfactia relatiei cu partenera. De fapt, indiferent daca pleci pentru altcineva, disfunctia cuplului a facut posibila intalnirea, iar in realitate pleci pentru tine, fiindca nu mai vrei sa traiesti o relatie nesatisfacatoare sau toxica. Celalalt devine un catalizator care permite demararea procesului de despartire.

Exista capcana amagirii cand plecam pentru celalat, fara ca noi sa fi inteles ce anume nu a functionat in prima relatie. Disponibilitatea noastra de a renunta usor la o relatie sau de a sfarsi una prin intrarea in alta, ne expune repetitiei unor strategi sau tipare de comunicare negative si il invita pe noul partener la rolul de salvator.

Examinarea propriei persoane, acceptarea partii tale de raspundere in esecul unei relatii, te elibereaza de sentimentul de ratare. Regasirea integritatii psihice si emotionale este data de ragazul de a te intreba despre optiunile de viata, apoi stabilirea adevaratelor asteptari si dorinte, dupa decizia de ruptura si inainte de a incaleca confortul dat de un nou partener.

Cand relatia nu mai merge in sensul dorit de tine, iar decizia despartirii afecteaza inca cel putin o persoana, te intrebi daca sa ramai pentru copil. A-ti cruta copilul/copiii de suferintele divortului poate fi considerat un sacrificiu sau un alibi elaborat de cuplul parental, pe care copilul il va plati scump ulterior. Dificultatea, cand parintii raman impreuna realmente pentru copil, e ca acesta are o datorie prea mare fata de parintii lui.  Exista situatii, cand optiunea de a ramane impreuna se dovedeste a fi buna, mai ales daca are ca fundament pastrarea familiei unite pentru copii. Iar daca se despart, alegerea poate fi la fel de buna daca se stabileste o relatie de coparentalitate intre parinti iar exprimarea ranchiunilor si starilor sufletesti puternice sunt blocate in prezenta copilului.

In momentele grele de divort, un copil are nevoie de ajutorul si de explicatiile parintilor lui, in timp ce dragostea si protectia lor nu trebuie sa lipsesca. Un copil mic de cateva luni, sau intre 3 si 6 ani, sau adolescent este mult mai fragil pentru a asista la divortul parintilor, deoarece in aceste perioade are nevoie de repere stabile. Daca ati hotarat sa divortati, e de preferat o despartire amiabila decat niste parinti care nu se mai iubesc, se plang, se cearta si au vieti paralele iar copilul e singurul motiv pentru care se mai intersecteaza. Riscati sa-i prezentati propriului copil un model virusat de relationare.

Este bine sa va amintiti, ca prin natura sa, copilul este egocentric si nu poate intelege o situatie ca un adult decat in functie de el insusi. El se va convinge logic, ca el este motivul esecului cuplului. Chiar daca aceasta ingrijorare nu este exprimata verbal, ea este reala si trebuie sa tineti cont de ea. Explicati clar, cu rabdare ca el nu are nici o vina pentru neintelegerile voastre si nu trebuie sa se simta raspunzator sau vinovat. Copilul trebuie sa se simta iubit si protejat, sa nu se indoiasca niciodata de locul pe care il ocupa in inima voastra.

Unii dintre noi au ales o viata monotona sau insuportabila. Cei care nu stiu ca au ales traiesc accidental tot ce li se intampla. Dar indiferent cum privim lucrurile, ruptura este mai intai o pierdere a reperelor, o sfasiere, o suferinta si apoi o alegere.Trebuie sa parasesti, sa renunti la un anturaj, la niste obiceiuri si trebuie sa-ti faci altele. Pasesti intr-un univers strain, necunoscut, in care totul trebuie luat de la capat. Poate fi sansa de a te regasi si de a te implini, dar asta vei afla mai tarziu. Sprijinul celor apropiati sau al unui specialist se dovedeste indispensabil, dar curajul si vointa de a trece peste aceasta etapa le gasesti numai in tine insuti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu